Situatia romanilor la inceputul secolului XX

In a doua jumatate a secolului XIX,romanii erau raspanditi pe teritoriul mai multor state:

• Tara Romaneasca si Moldova apartineau Imperiului Otoman.
• Transilvania si Bucovina apartineau Imperiului Habsburgic (In 1867 Imperiul Austro-Ungar)
• Basarabia-Imperiul Rus.

Scopul romanilor in a doua jumatate a secolului XIX si inceputul secolului XX era de a se elibera de sub stapanirea acestor imperii si de a se unii intr-un singur stat national.

Priumul pas a fost de unire a Moldovei cu Tara Romaneasca in 1859,sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza.S-a format Romania (Mica),ramasa in continuare sub conducerea Imperiului Otoman.

Cuza a fost inlocuit in 1866 de principele Carol I (1866-1914).El a avut drept scop principal obtinerea independentei Romaniei.

Acest fapt s-a realizat in 1878,in urma razboiului din Balcani si a tratatelor de pace de la San Stefano si Berlin.Cu aceasta ocazie,Romaniei i s-a adaugat si Dobrogea.

In 1914 izbucneste primul razboi mondial.Romania nu se implica de la inceput,preferand sa ramana neutra pana in 1916,cand sub conducerea regelui Ferdinand I (1914-1927),Romania intra in razboi impotriva Austro-Ungariei pentru eliberarea Transilvaniei si Bucovinei si reintregirea neamului.

Victoria Romaniei alaturi de Antanta in primul razboi mondial a facut posibila unirea Romaniei cu Transilvania si Bucovina,dar si cu Basarabia,care s-a desprins de Imperiul Rus,in timpul revolutiei comuniste,condusa de catre Lenin.

Astfel la 1 Decembrie 1918 s-a format Romania Mare.

Dupa unire,o mare problema a statului roman a fost integrarea deplina a acestor provincii si a minoritatilor de acolo in natiunea romana.

Constitutia a fost modificata,dandu-se drept de vot si toate celelalte drepturi civile si politice tuturor locuitorilor,indiferent de religie,nationalitate sau orientare politica.