Europa intre revolutie si contrarevolutie

Ideile revolutiei franceze s-au extins in prima jumatate a secolului XIX in intreaga Europa. Peste tot oamenii au cerut rasturnarea sistemului feudal , egalitate in drepturi , alegeri libere sau preluare puterii de catre popor.

Astfel s-a creat un curent revolutional , acestuia opunandu-se "Sfanta alianta" care inclusiv prin interventia armata a incercat sa mentina hotararile luate in "Congresul de la Viena".

Din Aceste motive in perioada cuprinsa intre anii 1815-1849 Europa a oscilat intre revolutie si contrarevolutie.

In Franta dupa congresul de la Viena revine la putere dinastia de Bourbon in frunte cu Ludovic al 18-lea , noul regim aducand teroarea asupra sustinatorilor lui Napoleon (bonapartistii) si a celor care doreau revenirea la perioada republicii (republicanii).

In 1818 Franta s-a alaturat "Sfintei aliante" , Ludovic al 18-lea fiind urmat de Carol al 10-lea.

In 1830 a ibucnit insa o revolutie care a dus la inlaturarea definitiva a dinastiei de Bourbon , care a fost inlocuita de regele Ludovic Filip de Orleans , noul regim numindu-se "monarhia din iulie".

In tarile romane au avut loc deasemenea actiuni revolutionare si contrarevolutionare.

In urma revolutiei conduse de Tudor Vladimirescu (1821) , Tara Romaneasca si Moldova au iesit de sub regimurile fanariote (timp de un secol turcii numeau la conducerea celor doua tari domnitori de origine greaca ce traiau in cartierul fanar in Istambul).

In 1931 cele doua tari au primit si primile legi cu valoare de constitutie numite "regulamente organice".