Natiunile si statele nationale

Secolul XIX este este considerat secolul natiunilor , deoarece cele mai multe popoare trec intr-o treapta superioara de organizare numita "natiune".

Natiunea reprezinta o populatie care stapaneste anumite obiceiuri , traditii si care se lupta pentru aceleasi idealuri. La mijlocul acestui second , in Europa existau doar cateva natiuni care traiau intr-un stat propriu numit stat national ( francezii , englezii ) , celelalte erau risipite pe teritoriul mai multor imperii multi-nationale ( romanii din Transilvania , Banat si Bucovina erau un imperiu habzburgic . Austria si Basarabia erau niste imperii ruse , iar Tara Romaneasca si Moldova erau imperii otomane.)

Daca statele nationale aveau ca prioritati dezvoltarea industriei , a invatamantului , culturii , natiunile asuprite isi doreau in primul rand eliberarea de sub dominatia straina si unirea intr-un singur stat.

In Franta si Anglia , dupa revolutia de la 1848 economia s-a dezvoltat rapid , invatamantul a devenit obligatoriu , s-a introdus votul universal , formandu-se partide politice si s-au dezvoltat drumurile si caile ferate , toate acestea facand ca diferentele economice si culturale dintre diferite zone sa scada.

In Franta toate acestea s-au datorat celui de al doilea imperiu in frunte cu Napoleon al 3-lea.

In Anglia momentul de maxim progres a aparut in timpul reginei Victoria , fiind momentul in care Anglia devine cea mai mare putere coloniala controland teritorii de pe toate continentele , pe langa titlurile mostenite de la stramosii sai il primeste si pe acela de imparateasa a Indiei.