Sfatul Domnesc
Reprezinta o alta institutie medievala romaneasca cu un rol important in conducerea tarii.Sfatul Domnesc era format din mari boieri care primeau din partea domnitorilor dregatorii.
Exista si o categorie speciala de boieri mentionata in izvoarele istorice sub numele de Vlastelini.
Figura centrala a Sfatului Domnesc era reprezentata de Mitropolit.El avea in subordine pe episcopii sufragani.Dupa mitropolit,in Moldova aveam Portarul Sucevei,iar in Tara Romaneasca pe Marele Ban al Olteniei,care alaturi de domnitor era singurul care putea condamna la moarte.
Toti membrii Sfatului Domnesc care urmau in functie in afara celor amintiti purtau numele de "Marele" pentru ca aveau subalterni:
-Marele Logofat-Era seful cancelariei domnesti.Se ocupa cu cereminialul de la curtea domnitorului.
-Marele Vornic-De la cuvantul din slavona "Dvor" care inseamna "curte".In lipsa domnitorului comanda armata.
-Marele Vistiernic-Se ocupa cu finantele statului.
-Marele Spatar-Seful garzii domnesti.La ceremonial purta sabia domnitorului.
-Marele Posternic-Se ocupa cu camerele domnitorului.
-Marele Stolnic-Se ocupa de masa domnitorului.
-Marele Paharnic-Trebuia sa ia credinta,adica sa guste din bautura domnitorului.
-Marele Comis-Se ocupa cu caii domnitorului.
-Marele Medelnicer-Aprovizionarea cu carne a curtii domnesti.
-Marele Pitari-Aprovizionarea cu paine.
In Tara Romaneasca avea 10-15 membrii,iar in Moldova 15-20.
Alaturi de domnitor,membrii Sfatului Domnesc guverna o tara.Avea atributii alegerii domnului.
Ministrul Educatiei vine cu o noua lege!
Anul scolar 2011-2012 nu mai incepe de pe 15 septembrie, ca pe vremuri. Va incepe pe 12 septembrie, a anuntat azi, ministrul invatamantului. Cursurile anului scolar 2011-2012 se vor termina pe 23 iunie 2012.
De acum inainte scoala se va termina intr-o zi de vineri si va incepe intr-o zi de luni.
Semestrul I va tine pana pe 23 decembrei 2011, iar pana atunci trebuie date lucrarile si tezele semestriale.
ianuarie 2012
Semestrul al II-lea incepe din data de 16 ianuarie 2012 si pana pe 6 aprilie vor fi cursuri.
Vacanta de Paste incepe din 7 aprilie si tine pena pe 22 aprilie
Continua apoi scoala din 23 aprilie pana pe 22 iunie cand se incheie Semestrul al II-lea.
Ca o noutate, saptamana dinaintea vacantei de primavara se va numi “scoala altfel”. Nu se vor mai face ore, ci activitati sportive, lectii de gatit sanatos, cursuri de siguranta pe internet.
Vacanta de vara incepe din 23 iunie si tine pana pe 9 septembrie, astfel este mai scurta cu o saptamana.
De acum inainte scoala se va termina intr-o zi de vineri si va incepe intr-o zi de luni.
Semestrul I va tine pana pe 23 decembrei 2011, iar pana atunci trebuie date lucrarile si tezele semestriale.
ianuarie 2012
Semestrul al II-lea incepe din data de 16 ianuarie 2012 si pana pe 6 aprilie vor fi cursuri.
Vacanta de Paste incepe din 7 aprilie si tine pena pe 22 aprilie
Continua apoi scoala din 23 aprilie pana pe 22 iunie cand se incheie Semestrul al II-lea.
Ca o noutate, saptamana dinaintea vacantei de primavara se va numi “scoala altfel”. Nu se vor mai face ore, ci activitati sportive, lectii de gatit sanatos, cursuri de siguranta pe internet.
Vacanta de vara incepe din 23 iunie si tine pana pe 9 septembrie, astfel este mai scurta cu o saptamana.
Institutii medievale in spatiul romanesc
Biserica
Reprezinta a 2-a mare institutie medievala romaneasca.Intre biserica si domnie exista o stransa legatura,adica mitropolitul care reprezinta figura centrala a sfatului domnesc este cel care unge cu mir pe domnitor la investitura.
In 1359 a luat fiinta metropolia tarii romanesti de la Curtea de Arges,recunoscuta de patriarhia din Constantinopol,mitropolitul Jaquint.Domnitor era Nicolae Alexandru.
La 1370,Vladislav Vlaicu a infiintat mitropolia de la Severin.
In Moldova,in timpul lui Petru Musat a luat fiinta mitropolia de la Suceava,care a fost recunoscuta in 1402 de patriarhia de la Constantinopol.
In Transilvania,romanii de religie ortodoxa erau tolerati,nu aveau drepturi politice.
In 1697 o parte a clerului ortodox din Transilvania s-a unit cu biserica romei.Ei deveneau greco-catolici si preluau 4 elemente din ritul catolic:
1.Primatul Papalitatii;
2.Purgatoriul;
3.Folosirea Azmei;
4.Conditia Filiocva (Purcedearea Duhului Sfant atat de la Tata,cat si de la Fiu)
Unirea cu biserica romei a insemnat o imbunatatire a situatiei materiale,fapt confirmat prin cele 2 diplome Leopoldine din 1699-1701.
Reprezinta a 2-a mare institutie medievala romaneasca.Intre biserica si domnie exista o stransa legatura,adica mitropolitul care reprezinta figura centrala a sfatului domnesc este cel care unge cu mir pe domnitor la investitura.
In 1359 a luat fiinta metropolia tarii romanesti de la Curtea de Arges,recunoscuta de patriarhia din Constantinopol,mitropolitul Jaquint.Domnitor era Nicolae Alexandru.
La 1370,Vladislav Vlaicu a infiintat mitropolia de la Severin.
In Moldova,in timpul lui Petru Musat a luat fiinta mitropolia de la Suceava,care a fost recunoscuta in 1402 de patriarhia de la Constantinopol.
In Transilvania,romanii de religie ortodoxa erau tolerati,nu aveau drepturi politice.
In 1697 o parte a clerului ortodox din Transilvania s-a unit cu biserica romei.Ei deveneau greco-catolici si preluau 4 elemente din ritul catolic:
1.Primatul Papalitatii;
2.Purgatoriul;
3.Folosirea Azmei;
4.Conditia Filiocva (Purcedearea Duhului Sfant atat de la Tata,cat si de la Fiu)
Unirea cu biserica romei a insemnat o imbunatatire a situatiei materiale,fapt confirmat prin cele 2 diplome Leopoldine din 1699-1701.
Institutii medievale in spatiul romanesc
Domnia
Termenul vine de la latinescul "Dominus" care inseamna "Stapan".
Domnitorul reprezinta figura centrala din punct de vedere institutional in spatiul romanesc(Moldova,Tara Romaneasca),iar in Transilvania echivalentul este Voievodul.
Domnitorii erau alesi de catre sfatul domnesc din familia Musatinilor in Moldova,si a Basarabilor in Tara Romaneasca.
Aceasta succesiune la tron se facea si pe cale ereditara,dar in spatiul romanesc,nu functiona principiul occidental al primogeniturii.Si Bastarzii aveau drept la tron.
Pana in secolul XVIII a functionat,din secolul XVIII era numit de imperiul otoman.
Originea Domniei.
De origine divina,influenta bizantina,pentru ca in titulatura domnitorilor apare particula Io,de la Ioan alesul lui Dumnezeu.
Atributiile Domniei.
Domnitorul era seful armatei,emitea hrisoave,batea moneda,era stapanul intregului pamant,avea dreptul de a condamna la moarte,declara razboiul,incheia pacea,acredita pe diplomatii straini la curtea sa.
Exemplu de titulatura domneasca:
La Mircea cel Batran:"Io,Mircea,Mare voievod si domn singur stapanitor a toata tara ungrovlahiei si singur stapanitor pe ambele maluri ale podu Naviei si al Amlasului si Fagarasului Herteg.."
Termenul vine de la latinescul "Dominus" care inseamna "Stapan".
Domnitorul reprezinta figura centrala din punct de vedere institutional in spatiul romanesc(Moldova,Tara Romaneasca),iar in Transilvania echivalentul este Voievodul.
Domnitorii erau alesi de catre sfatul domnesc din familia Musatinilor in Moldova,si a Basarabilor in Tara Romaneasca.
Aceasta succesiune la tron se facea si pe cale ereditara,dar in spatiul romanesc,nu functiona principiul occidental al primogeniturii.Si Bastarzii aveau drept la tron.
Pana in secolul XVIII a functionat,din secolul XVIII era numit de imperiul otoman.
Originea Domniei.
De origine divina,influenta bizantina,pentru ca in titulatura domnitorilor apare particula Io,de la Ioan alesul lui Dumnezeu.
Atributiile Domniei.
Domnitorul era seful armatei,emitea hrisoave,batea moneda,era stapanul intregului pamant,avea dreptul de a condamna la moarte,declara razboiul,incheia pacea,acredita pe diplomatii straini la curtea sa.
Exemplu de titulatura domneasca:
La Mircea cel Batran:"Io,Mircea,Mare voievod si domn singur stapanitor a toata tara ungrovlahiei si singur stapanitor pe ambele maluri ale podu Naviei si al Amlasului si Fagarasului Herteg.."
Sos brun (spaniol)
Compozitie pentru 1 kg: fond brezier-2,5 L,slanina de pe burta-30 g,morcov-50 g,ceapa-30 g,un buchet garni,suc de rosii concentrat-150 ml si faina rumenita-125 g.
Nota:
Se pune la fiert fondul brezier.Rantasul se prepara din faina prajita si rumenita,diluata cu putin fond de vitel rece.La fondul brezier se adauga rantasul diluat,amestecand cu telul pentru sos si lasand sa fiarba.Intr-un vas se prepara un amestec compus din slanina taiata in bucatele mici,pusa la topit,impreuna cu morcovi si ceapa,taiate in cubulete.
Acest amestec se adauga la fondul brezier,dupa ce a fost separat de grasime.Se fierbe timp de 3 ore,spumand de mai multe ori.Se strecoara intr-un vas,printr-o sita cu etamina si se vantura in timp ce se raceste.
A doua zi,se pune din nou la fiert,adaugand sucul de rosii si buchetul garni.Se fierbe la un foc domol,5-6 ore,pana ce scade (se concentreaza).Se paseaza prin sita si se pastreaza la rece.
Sosul brun redus pana la gelificare se numeste "demi-glace" si se foloseste la diferite mancaruri si ca element de baza in compozitia altor sosuri.
Nota:
Se pune la fiert fondul brezier.Rantasul se prepara din faina prajita si rumenita,diluata cu putin fond de vitel rece.La fondul brezier se adauga rantasul diluat,amestecand cu telul pentru sos si lasand sa fiarba.Intr-un vas se prepara un amestec compus din slanina taiata in bucatele mici,pusa la topit,impreuna cu morcovi si ceapa,taiate in cubulete.
Acest amestec se adauga la fondul brezier,dupa ce a fost separat de grasime.Se fierbe timp de 3 ore,spumand de mai multe ori.Se strecoara intr-un vas,printr-o sita cu etamina si se vantura in timp ce se raceste.
A doua zi,se pune din nou la fiert,adaugand sucul de rosii si buchetul garni.Se fierbe la un foc domol,5-6 ore,pana ce scade (se concentreaza).Se paseaza prin sita si se pastreaza la rece.
Sosul brun redus pana la gelificare se numeste "demi-glace" si se foloseste la diferite mancaruri si ca element de baza in compozitia altor sosuri.
Sos bernez
Compozitie pentru 1 kg: unt-1 kg,8 oua,tarhon-100 g,ceapa-100 g,piper-15 g,otet-100 ml,patrunjel-50 g,sare-30 g.
Nota:
Intr-o cratita,se prepara o esenta din otetul,ceapa taiata marunt si piperul zdrobit (nu pisat) si se lasa sa fiarba circa 20 minute.
In alt vas se pun galbenusurile de ou care se dilueaza cu putina apa.Vasul se tine pe marginea plitei pentru ca ouale sa se incalzeasca putin si,apoi,se bat cu telul ca la maioneza,turnand cate putin din untul topit in stare calduta (nu fierbinte).Se amesteca in continuu,avand grija sa nu se separe compozitia (sa nu se taie).Esenta strecurata printr-o etamina se combina ca maioneza calda sub amestecare continua,dupa care se adauga tarhonul oparit si patrunjelul taiat marunt si sarea.Dupa o buna omogenizare,compozitia rezultata (sosul) se asaza intr-o baie de apa calda (bain-Marie) pentru a se mentine calda.
Se serveste la fripturi de vaca preparate la gratar si,dupa gust,si la peste fript la gratar.In functie de preferinte,la sos se pot adauga putin ardei iute si sare de lamaie.
Nota:
Intr-o cratita,se prepara o esenta din otetul,ceapa taiata marunt si piperul zdrobit (nu pisat) si se lasa sa fiarba circa 20 minute.
In alt vas se pun galbenusurile de ou care se dilueaza cu putina apa.Vasul se tine pe marginea plitei pentru ca ouale sa se incalzeasca putin si,apoi,se bat cu telul ca la maioneza,turnand cate putin din untul topit in stare calduta (nu fierbinte).Se amesteca in continuu,avand grija sa nu se separe compozitia (sa nu se taie).Esenta strecurata printr-o etamina se combina ca maioneza calda sub amestecare continua,dupa care se adauga tarhonul oparit si patrunjelul taiat marunt si sarea.Dupa o buna omogenizare,compozitia rezultata (sosul) se asaza intr-o baie de apa calda (bain-Marie) pentru a se mentine calda.
Se serveste la fripturi de vaca preparate la gratar si,dupa gust,si la peste fript la gratar.In functie de preferinte,la sos se pot adauga putin ardei iute si sare de lamaie.
Sos de agrise
Compozitie pentru 1 kg: agrise-700 g,smantana-200 ml,faina-150 g,unt-70 g,zahar-50 g,sare-15 g.
Nota:
Intr-o cratita,se topeste untul la un foc domol,se introduce faina si se caleste fara sa se rumeneasca,apoi se stinge cu smantana.Dupa circa 20 minute de fierbere la foc domol,se adauga agrisele care au fost curatate de coaja si samburi,zaharul si sarea si se continua fierberea inca 10 minute,amestecand continuu cu telul sau lingura de lemn.
Sosul de agrise se serveste,in general,la rasoluri de vaca,vitel,pasare si de limba.
Nota:
Intr-o cratita,se topeste untul la un foc domol,se introduce faina si se caleste fara sa se rumeneasca,apoi se stinge cu smantana.Dupa circa 20 minute de fierbere la foc domol,se adauga agrisele care au fost curatate de coaja si samburi,zaharul si sarea si se continua fierberea inca 10 minute,amestecand continuu cu telul sau lingura de lemn.
Sosul de agrise se serveste,in general,la rasoluri de vaca,vitel,pasare si de limba.
Sos alb cu vin pentru peste
Compozitie pentru 1 kg: fond alb de peste-500 ml,unt- 200 g,faina-200 g,3 oua,vin alb-150 ml,sare de lamaie-1 g,piper-1 g,sare-25 g.
Nota:
Intr-o cratita se topesc 150 g unt.Se adauga faina care se caleste fara a se rumeni si se stinge cu fond alb de peste,lasand sa fiarba la un foc domol,circa 30 minute.In timpul fierberii,se va amesteca continuu cu telul,pentru a se evita formarea de cocoloase.Se da la o parte cratita de pe foc si se adauga galbenusurile,sarea de lamaie si piperul pisat (de preferinta alb).
Ca si celelalte sosuri albe se strecoara prin etamina si i se adauga la suprafata restul de unt.
Sosul format se serveste la preparate din peste,separat sau acoperindu-le la suprafata.
Nota:
Intr-o cratita se topesc 150 g unt.Se adauga faina care se caleste fara a se rumeni si se stinge cu fond alb de peste,lasand sa fiarba la un foc domol,circa 30 minute.In timpul fierberii,se va amesteca continuu cu telul,pentru a se evita formarea de cocoloase.Se da la o parte cratita de pe foc si se adauga galbenusurile,sarea de lamaie si piperul pisat (de preferinta alb).
Ca si celelalte sosuri albe se strecoara prin etamina si i se adauga la suprafata restul de unt.
Sosul format se serveste la preparate din peste,separat sau acoperindu-le la suprafata.
Sos alb din supa de pasare (Supreme)
Compozitie pentru 1 kg: supa de pasare-750 ml,unt-150 g,faina-150 g,frisca-100 g,esenta de ciuperci-50 ml,3 oua (150 g),sare de lamaie-2 g,sare-25 g.
Nota:
Din cantitatea de unt se retin 50g,iar restul se topeste intr-o cratita.Se adauga faina si se caleste fara a se rumeni,dupa care se stinge cu supa de pasare (fond alb de pasare) trecuta printr-o sita prevazuta cu o etamina.
Se fierbe la un foc domol aproximativ 30 minute,amestecand continuu,cu telul si,in final,se adauga sarea.Se da la o parte cratita de pe foc si se introduc galbenusurile de oua impreuna cu frisca lichida,sub amestecarea continua cu telul pentru obtinerea unei compozitii omogene.In continuare,se adauga esenta de ciuperci si sarea de lamaie.Compozitia se strecoara,printr-o sita cu etamina,intr-un vas.Se adauga untul ramas taiat in bucati pentru a evita formarea unei cruste (coji) la suprafata.
Sosul rezultat se foloseste la prepararea de pasare si peste.
Nota:
Din cantitatea de unt se retin 50g,iar restul se topeste intr-o cratita.Se adauga faina si se caleste fara a se rumeni,dupa care se stinge cu supa de pasare (fond alb de pasare) trecuta printr-o sita prevazuta cu o etamina.
Se fierbe la un foc domol aproximativ 30 minute,amestecand continuu,cu telul si,in final,se adauga sarea.Se da la o parte cratita de pe foc si se introduc galbenusurile de oua impreuna cu frisca lichida,sub amestecarea continua cu telul pentru obtinerea unei compozitii omogene.In continuare,se adauga esenta de ciuperci si sarea de lamaie.Compozitia se strecoara,printr-o sita cu etamina,intr-un vas.Se adauga untul ramas taiat in bucati pentru a evita formarea unei cruste (coji) la suprafata.
Sosul rezultat se foloseste la prepararea de pasare si peste.
Sos alb pentru rumenit (Morney)
Compozitie pentru 1 kg: sos alb din lapte-750 ml,smantana-100 ml,unt-25 g,cascaval-100 g,3 oua (150 g),sare-15 g.
Nota:
Sosul alb din lapte,incalzit,se amesteca cu smantana si se fierbe la un foc domol,aproximativ 10 minute.Se introduc galbenusurile de oua si se amesteca continuu,cu un tel,pentru a evita formarea de cocoloase si coagularea galbenusurilor ("taierea" lor).Untul este folosit la ungerea vasului in care se gratineaza compozitia si la stropirea la suprafata a acesteia dupa scoaterea din cuptor.Cascavalul ras se prepara la suprafata compozitiei inainte ca aceasta sa fie introdusa in cuptor.
Acest sos este folosit la preparate din legume,paste fainoase,oua si peste.
Nota:
Sosul alb din lapte,incalzit,se amesteca cu smantana si se fierbe la un foc domol,aproximativ 10 minute.Se introduc galbenusurile de oua si se amesteca continuu,cu un tel,pentru a evita formarea de cocoloase si coagularea galbenusurilor ("taierea" lor).Untul este folosit la ungerea vasului in care se gratineaza compozitia si la stropirea la suprafata a acesteia dupa scoaterea din cuptor.Cascavalul ras se prepara la suprafata compozitiei inainte ca aceasta sa fie introdusa in cuptor.
Acest sos este folosit la preparate din legume,paste fainoase,oua si peste.
Sos alb din lapte (Bechamel)
Compozitie pentru 1 kg : lapte-750 ml,faina-150 g,unt-150 g,sare-50 g.
Nota:
Din cantitatea de unt,se topesc 100 g intr-o cratita.Se adauga faina si se caleste fara a se rumeni,dupa care se stinge cu lapte fierbinte.Se fierbe aproximativ 20 minute,la un foc domol,dupa care se strecoara,printr-o sita prevazuta cu etamina,intr-un vas.La suprafata sosului se aseaza restul de unt netopit taiat in mai multe bucati.
Acest sos se foloseste la diferite preparate din oua,peste sau legume.
Durata maxima de pastrare este de 24 de ore la rece.
Nota:
Din cantitatea de unt,se topesc 100 g intr-o cratita.Se adauga faina si se caleste fara a se rumeni,dupa care se stinge cu lapte fierbinte.Se fierbe aproximativ 20 minute,la un foc domol,dupa care se strecoara,printr-o sita prevazuta cu etamina,intr-un vas.La suprafata sosului se aseaza restul de unt netopit taiat in mai multe bucati.
Acest sos se foloseste la diferite preparate din oua,peste sau legume.
Durata maxima de pastrare este de 24 de ore la rece.
Fond alb de peste
Compozitie pentru 1 L : Oase de peste-1 kg (de preferinta oase de limba de mare,harbun,merlan,calcan etc.),arpagic-30 g,ceapa mare-80 g,morcovi-100 g,ciuperci-30 g (facultativ),un buchet garni (cimbru,foi de dafin,patrunjel),unt-50 g,apa rece-1,5 L.
Nota:
Se spala oasele in apa curenta si se lasa in apa rece aproximativ o ora.Intr-o craticioara se topeste untul.Se inabusa morcovul,ceapa si arpagicul taiate fin.Se lasa sa se scurga bine oasele de apa si se sfarama in bucati,dupa care se introduc in cratita cu legume.Se lasa sa se inabuse cateva minute,apoi se adauga apa rece,se introduc ciupercile si buchetul garni,se aduc la punctul de fierbere (se dau in fiert) si se spumeaza de mai multe ori.Se lasa sa se fiarba la un foc domol,circa 20 minute.Dupa aceea,se strecoara printr-o sita cu etamina intr-un vas si,cu ajutorul unei linguri de lemn,se paseaza legumele.
Se pastreaza la rece pentru folosiri anterioare.
Nota:
Se spala oasele in apa curenta si se lasa in apa rece aproximativ o ora.Intr-o craticioara se topeste untul.Se inabusa morcovul,ceapa si arpagicul taiate fin.Se lasa sa se scurga bine oasele de apa si se sfarama in bucati,dupa care se introduc in cratita cu legume.Se lasa sa se inabuse cateva minute,apoi se adauga apa rece,se introduc ciupercile si buchetul garni,se aduc la punctul de fierbere (se dau in fiert) si se spumeaza de mai multe ori.Se lasa sa se fiarba la un foc domol,circa 20 minute.Dupa aceea,se strecoara printr-o sita cu etamina intr-un vas si,cu ajutorul unei linguri de lemn,se paseaza legumele.
Se pastreaza la rece pentru folosiri anterioare.
Fond alb de vitel
Compozitie pentru 1 L : oase de vitel (vaca)-1 kg,morcovi-100 g,ceapa mare-50 g,un praj mijlociu,o crenguta de telina,1-2 catei de usturoi,un buchet garni (foi de dafin,patrunjel,cimbru), o cuisoara, 1,5 L apa rece.
Nota:
Se oparesc oasele,se clatesc cu apa rece si se trec intr-un vas.Se adauga apa,toate legumele si garnitura aromatica si se fierb.In timpul fierberii,se ia spuma periodic.Se lasa sa fiarba incet,la un foc consistent,timp de 4-5 ore.Cand fierberea este terminata,se paseaza printr-o sita cu etamina.
Se pastreaza la rece pentru folosiri ulterioare.
Fond alb de pasare
Compozitie pentru 1 L : se folosesc aceleasi elemente si cantitati ca pentru fondul alb de vitel,inlocuindu-se oasele de vitel cu carcase de pasare.
Nota:
Modul de preparare este acelasi ca al fondul de vitel.
Nota:
Se oparesc oasele,se clatesc cu apa rece si se trec intr-un vas.Se adauga apa,toate legumele si garnitura aromatica si se fierb.In timpul fierberii,se ia spuma periodic.Se lasa sa fiarba incet,la un foc consistent,timp de 4-5 ore.Cand fierberea este terminata,se paseaza printr-o sita cu etamina.
Se pastreaza la rece pentru folosiri ulterioare.
Fond alb de pasare
Compozitie pentru 1 L : se folosesc aceleasi elemente si cantitati ca pentru fondul alb de vitel,inlocuindu-se oasele de vitel cu carcase de pasare.
Nota:
Modul de preparare este acelasi ca al fondul de vitel.
Fond brezier
Compozitie pentru 1 L: oase de vitel si de vaca-1,6 kg, morcovi-100 g,ceapa-100 g, 1-2 catei de usturoi,un buchet garni (foi de dafin,patrunjel,cimbru).
Nota:
Se sparg oasele de vitel sau de vaca in bucatele mici.Se introduc la cuptor intr-o tava de friptura,fara grasime si se lasa sa se coloreze pana la brun.
Se adauga morcovii si ceapa taiate in bucati si se lasa sa se inabuse.Apoi,totul se pune intr-un vas si se adauga apa rece,usturoiul si buchetul garni.
Se da in fiert.Dupa primul clocot se lasa sa fiarba la un foc mic,timp de 5-6 ore,avand grija sa se spumeze periodic.Se degreseaza si se trece,prin sita,cu etamina,intr-un vas.
Nota:
Se sparg oasele de vitel sau de vaca in bucatele mici.Se introduc la cuptor intr-o tava de friptura,fara grasime si se lasa sa se coloreze pana la brun.
Se adauga morcovii si ceapa taiate in bucati si se lasa sa se inabuse.Apoi,totul se pune intr-un vas si se adauga apa rece,usturoiul si buchetul garni.
Se da in fiert.Dupa primul clocot se lasa sa fiarba la un foc mic,timp de 5-6 ore,avand grija sa se spumeze periodic.Se degreseaza si se trece,prin sita,cu etamina,intr-un vas.
Fond brun concentrat (legat) de vitel
Compozitie pentru 1 L: fond brun de vitel-1,250 L, ciuperci-100 g,o legatura mica de hasmatuchi si de tarhon proaspat,vin alb-50 ml,o lingura de supa cu amidon de cartofi.
Nota:
Intr-o oala se pune fondul brun de vitel si se asaza pe foc,adaugandu-se cozile de ciuperci,hasmatuchi sau tarhon proaspat.
Intr-un vas,se dilueaza putin amidon cu vin alb.Se introduce putin cate putin din acest continut in fond,amestecand mereu pana la obtinerea liantului dorit.Se lasa sa fiarba si sa scada la foc mic.Dupa ce a fiert,se strecoara,printr-o sita si etamina,intr-un vas si se pastreaza la rece pentru utilizari ulterioare.
Nota:
Intr-o oala se pune fondul brun de vitel si se asaza pe foc,adaugandu-se cozile de ciuperci,hasmatuchi sau tarhon proaspat.
Intr-un vas,se dilueaza putin amidon cu vin alb.Se introduce putin cate putin din acest continut in fond,amestecand mereu pana la obtinerea liantului dorit.Se lasa sa fiarba si sa scada la foc mic.Dupa ce a fiert,se strecoara,printr-o sita si etamina,intr-un vas si se pastreaza la rece pentru utilizari ulterioare.
Fond brun de vitel
Compozitie pentru 1L: 1 kg oase de vitel (vaca),100 g morcov, 50 g ceapa,1-2 catei de usturoi,o lingura de supa cu pasta de rosii concentrata sau 200 g rosii proaspete,un buchet garni (cimbru,foi de dafin,patrunjel), 1,5 L apa rece.
Nota:
Se sfarama oasele de vitel in bucatele mici.Se asaza intr-o tava de friptura fara grasime,care se introduce in cuptor,unde se lasa pana ce oasele capata culoarea brun.Se adauga morcovul si ceapa,lasandu-le sa se inabuse.
Apoi,se trece totul intr-o oala si se adauga apa rece,usturoiul,verdeata si rosiile proaspete sau bulionul rezultat din pasta de tomate.Se aduce lichidul la punct de fierbere,dupa care se lasa sa fiarba la un foc mic,4-5 ore,luand spuma deseori.
Se degreseaza complet,apoi se trece,printr-o sita cu etamina,in alt vas.
Nota:
Se sfarama oasele de vitel in bucatele mici.Se asaza intr-o tava de friptura fara grasime,care se introduce in cuptor,unde se lasa pana ce oasele capata culoarea brun.Se adauga morcovul si ceapa,lasandu-le sa se inabuse.
Apoi,se trece totul intr-o oala si se adauga apa rece,usturoiul,verdeata si rosiile proaspete sau bulionul rezultat din pasta de tomate.Se aduce lichidul la punct de fierbere,dupa care se lasa sa fiarba la un foc mic,4-5 ore,luand spuma deseori.
Se degreseaza complet,apoi se trece,printr-o sita cu etamina,in alt vas.
Branzeturile
Branzeturile sunt produse lactate obtinute prin coagularea cazeinei din lapte (care inglobeaza in masa sa majoritatea substantelor nutritive ale acestuia). Cazeina coaguleaza cu ajutorul cheagului,prin fermentatie lactica si precipitare cu ajutorul caldurii,sau prin combinarea ambelor procedee.
Datorita prorpietatilor pe care le au de a stimula sucurile gastrice,branzeturile se consuma pe scara larga.
Ele se fabrica din lapte de vaca,lapte de oaie sau amestecul acestora.
Dupa natura tehnologiei,branzeturile se impart in:
a)Branzeturi proaspete
Branzeturile proaspete se consuma ca atare sau se folosesc in compozitiile unor budinci,placinte,clatite etc.
Ele,fiind produse care se altereaza usor,se recomanda a fi pastrate in incaperi racoroase,sau in camere frigorifice la temperaturi de 6-8oC.
Branza de vaca. Este un produs de consistenta moale,fina.Se prepara din lapte de vaca pasteurizat,coagulat cu ajutorul culturilor de bacterii sau prin acidifiere naturala(cu sau fara adaos de cheag).Dupa continutul in grasime,branza de vaca poate fi de doua tipuri:grasa si dietetica.Se prezinta sub forma de pasta omogena,cu structura fina,nesfaramicioasa,fara corpuri straine,de culoare alb-galbuie in toata masa,cu gust si miros fine,placute,caracteristice fermentatiei lactice.
Consistenta uscata se datoreste unei cantitati prea mari de cheag;gustul prea acru este cauzat de durata prea mare de coagulare sau prin folosirea unui lapte infectat cu bacterii de putrefactie.
Casul. Este o branza proaspata,obtinuta din lapte integral de oi prin coagulare cu ajutorul cheagului.
Coagulul obtinut se introduce in sedile,in care este lasat pana la scurgerea completa a zerului.Este de consistenta moale,cu structura uniforma,fara goluri,de culoare alba,cu gust dulce,specific,de lapte proaspat.Suprafata casului reprezinta urmele tesaturii sedilei.
Urda. Este un produs ce se obtine prin coagularea zerului ramas de la fabricarea casului cu ajutorul substantelor proteice care inglobeaza in masa lor restul de lactoza,saruri minerale si grasimi.Coagularea se obtine prin fierberea zerului,dupa care substantele coagulate se separa prin strecuratoare,formand urda dulce.
b)Branzeturi maturate
Branzeturile maturate se consuma ca atare la micul dejun,se folosesc in componenta unor gustari,precum si la deserturi.Ele sunt folosite,de asemenea,la prepararea unor sufleuri,budinci etc.
Branza telemea. Se prepara din laptele de oaie,bivolita,vaca,capra,sau din amestecul acestora.Este de culoare alb-galbuie,cu gust si miros specifice laptelui din care se fabrica.
Branza Bucegi (Rocquefort). Se fabrica din lapte de vaca integral sau lapte de oaie.Are coaja unsuroasa si subtire,consistenta moale dar sfaramicioasa datorita continutului sporit de grasime.Culoarea este alb-galbuie,cu aspect marmorat,gust putin sarat si aroma specifica.
Branza Camembert. Face parte din grupa branzeturilor maturate moi.Se prezinte sub forma de bucati cilindrice cu diametrul de 6-12cm si inaltimea de 3-4cm.Privita in sectiune nu are ochiuri de fermentare,este de consistenta moale,untoasa,fina si se intinde usor pe paine.
Branza topita. Se fabrica din lapte de vaca sau in amestec cu lapte de bivolita,pasteurizat si coagulat cu maia de bacterii lactice.Are coaja subtire,neteda si de culoare galbuie,cu structura miezului omogena,cu goluri rare repartizate uniform,culoarea fiind galbuie-lucie.Consistenta miezului este semitare si elastica,gustul putin dulceag,placut,cu aroma caracteristica.
Branza de Olanda. Bucatile au forma paralelipipedica sau sferica,iar gustul sarat este mai accentuat.
Branza Svaiter. Are coaja compacta,de grosime potrivita si culoare galbena pana la galbena-maro,fara crapaturi.Compozitia este de culoare alb-galbuie,avand in structura ochiuri de 0,5-2 cm diametru,repartizate uniform incepand de la o distanta de circa 3 cm sub coaja.Gustul si mirosul sunt placute,asemanatoare miezului de nuca si se datoresc acidului propionic ce se formeaza in timpul fermentatiei.
Branza parmezan. Se fabrica din lapte de vaca care se smantaneste partial si are o durata de maturatie de 1-3 ani.
Parmezanul fabricat la noi in tara se prezinta in bucati de forma cilindrica,cu o greutate de 8-15 kg si o perioada de maturatie de 1 an.Se deosebeste de celelalte branzeturi prin consistenta foarte tare si coaja neagra,tratata cu negru de fum si acoperita cu un strat de ulei de in fiert pentru astuparea porilor de contactul cu aerul.Se foloseste la diverse preparate culinare.
Cascavalul de Dobrogea. Coaja este compacta,fara crapaturi,de grosime potrivita.Compozitia are culoare alb-galbuie,structura este uniforma si consistenta potrivita.
Cascavalul "Dalia". Este asemanator cascavalului de Dobrogea,cu deosebire ca se fabrica din lapte de vaca.
Cascavalul de Penteleu. Se prepara din lapte de vaca sau din lapte de vaca amestecat cu lapte de oaie.
Depozitarea cascavalului se face in spatii frigorifice,curate,fara mirosuri straine,la temperatura de 8oC.
Branzeturile topite
Se prepara din branzeturi bune pentru consum,sau dintr-un amestec de diferite branzeturi cu defecte fizice (de forma,de desen,crapaturi etc.).Aceste branzeturi se curata de coaja,se taie in felii si se toaca;se amesteca in malaxoare cu alte sorturi de branzeturi cu aciditati diferite,cu smantana,lapte praf,unt etc.Amestecul se omogenizeaza cu ajutorul unor valturi,obtinandu-se o pasta fina.Topirea pastei se realizeaza la temperaturi de 65-70oC in vid.Branza topita in stare fierbinte se toarna in forme metalice captusite cu foite de staniol.Bucatile de branza ambalate sunt trecute in camere de racire,dupa care se ambaleaza in cutii de carton sau de masa plastica.
c)Branzeturi framantate
Se folosesc la realizarea unor preparate culinare cu specific:bulz ciobanesc,mamaliguta cu branza,unt,carnaciori si oua etc.
Branza de Moldova (sau de putina). Se prepara numai din lapte de oi.Se obtine mai intai casul dulce,iar dupa zvantare se lasa la fermentat o perioada de 8 zile,dupa care se trece prin masina de tocat carne si apoi se framanta cu un adaos de 2-4o/o sare si se preseaza bine in putini de lemn care,apoi,se inchid ermetic.Maturarea are loc timp de 1-2 luni,la temperaturi de 6-8oC.
Branza de burduf. Se prepara asemanator cu branza de Moldova,cu deosebirea ca se ambaleaza in burduf din piele de oaie sau basica de bovine.
Valoarea alimentara a branzeturilor
Datorita valorii nutritive ridicate si deosebitelor insusiri organoleptice pe care le prezinta,branzeturile sunt considerate printre cele mai bune alimente.In compozitia lor intra,in proportii diferite,toate componentele laptelui.Baza valorii alimentare a branzeturilor o formeaza substantele proteice si grasimea.Branza este,in primul rand,un aliment proteic.
Un kilogram de branza grasa contine:310 g grasime,280 g albumine,37 g saruri minerale,23 g acid lactic,350 ml apa;vitaminele:A1, B1B2,D, si un continut caloric de 4125 calorii.
Datorita prorpietatilor pe care le au de a stimula sucurile gastrice,branzeturile se consuma pe scara larga.
Ele se fabrica din lapte de vaca,lapte de oaie sau amestecul acestora.
Dupa natura tehnologiei,branzeturile se impart in:
a)Branzeturi proaspete
Branzeturile proaspete se consuma ca atare sau se folosesc in compozitiile unor budinci,placinte,clatite etc.
Ele,fiind produse care se altereaza usor,se recomanda a fi pastrate in incaperi racoroase,sau in camere frigorifice la temperaturi de 6-8oC.
Branza de vaca. Este un produs de consistenta moale,fina.Se prepara din lapte de vaca pasteurizat,coagulat cu ajutorul culturilor de bacterii sau prin acidifiere naturala(cu sau fara adaos de cheag).Dupa continutul in grasime,branza de vaca poate fi de doua tipuri:grasa si dietetica.Se prezinta sub forma de pasta omogena,cu structura fina,nesfaramicioasa,fara corpuri straine,de culoare alb-galbuie in toata masa,cu gust si miros fine,placute,caracteristice fermentatiei lactice.
Consistenta uscata se datoreste unei cantitati prea mari de cheag;gustul prea acru este cauzat de durata prea mare de coagulare sau prin folosirea unui lapte infectat cu bacterii de putrefactie.
Casul. Este o branza proaspata,obtinuta din lapte integral de oi prin coagulare cu ajutorul cheagului.
Coagulul obtinut se introduce in sedile,in care este lasat pana la scurgerea completa a zerului.Este de consistenta moale,cu structura uniforma,fara goluri,de culoare alba,cu gust dulce,specific,de lapte proaspat.Suprafata casului reprezinta urmele tesaturii sedilei.
Urda. Este un produs ce se obtine prin coagularea zerului ramas de la fabricarea casului cu ajutorul substantelor proteice care inglobeaza in masa lor restul de lactoza,saruri minerale si grasimi.Coagularea se obtine prin fierberea zerului,dupa care substantele coagulate se separa prin strecuratoare,formand urda dulce.
b)Branzeturi maturate
Branzeturile maturate se consuma ca atare la micul dejun,se folosesc in componenta unor gustari,precum si la deserturi.Ele sunt folosite,de asemenea,la prepararea unor sufleuri,budinci etc.
Branza telemea. Se prepara din laptele de oaie,bivolita,vaca,capra,sau din amestecul acestora.Este de culoare alb-galbuie,cu gust si miros specifice laptelui din care se fabrica.
Branza Bucegi (Rocquefort). Se fabrica din lapte de vaca integral sau lapte de oaie.Are coaja unsuroasa si subtire,consistenta moale dar sfaramicioasa datorita continutului sporit de grasime.Culoarea este alb-galbuie,cu aspect marmorat,gust putin sarat si aroma specifica.
Branza Camembert. Face parte din grupa branzeturilor maturate moi.Se prezinte sub forma de bucati cilindrice cu diametrul de 6-12cm si inaltimea de 3-4cm.Privita in sectiune nu are ochiuri de fermentare,este de consistenta moale,untoasa,fina si se intinde usor pe paine.
Branza topita. Se fabrica din lapte de vaca sau in amestec cu lapte de bivolita,pasteurizat si coagulat cu maia de bacterii lactice.Are coaja subtire,neteda si de culoare galbuie,cu structura miezului omogena,cu goluri rare repartizate uniform,culoarea fiind galbuie-lucie.Consistenta miezului este semitare si elastica,gustul putin dulceag,placut,cu aroma caracteristica.
Branza de Olanda. Bucatile au forma paralelipipedica sau sferica,iar gustul sarat este mai accentuat.
Branza Svaiter. Are coaja compacta,de grosime potrivita si culoare galbena pana la galbena-maro,fara crapaturi.Compozitia este de culoare alb-galbuie,avand in structura ochiuri de 0,5-2 cm diametru,repartizate uniform incepand de la o distanta de circa 3 cm sub coaja.Gustul si mirosul sunt placute,asemanatoare miezului de nuca si se datoresc acidului propionic ce se formeaza in timpul fermentatiei.
Branza parmezan. Se fabrica din lapte de vaca care se smantaneste partial si are o durata de maturatie de 1-3 ani.
Parmezanul fabricat la noi in tara se prezinta in bucati de forma cilindrica,cu o greutate de 8-15 kg si o perioada de maturatie de 1 an.Se deosebeste de celelalte branzeturi prin consistenta foarte tare si coaja neagra,tratata cu negru de fum si acoperita cu un strat de ulei de in fiert pentru astuparea porilor de contactul cu aerul.Se foloseste la diverse preparate culinare.
Cascavalul de Dobrogea. Coaja este compacta,fara crapaturi,de grosime potrivita.Compozitia are culoare alb-galbuie,structura este uniforma si consistenta potrivita.
Cascavalul "Dalia". Este asemanator cascavalului de Dobrogea,cu deosebire ca se fabrica din lapte de vaca.
Cascavalul de Penteleu. Se prepara din lapte de vaca sau din lapte de vaca amestecat cu lapte de oaie.
Depozitarea cascavalului se face in spatii frigorifice,curate,fara mirosuri straine,la temperatura de 8oC.
Branzeturile topite
Se prepara din branzeturi bune pentru consum,sau dintr-un amestec de diferite branzeturi cu defecte fizice (de forma,de desen,crapaturi etc.).Aceste branzeturi se curata de coaja,se taie in felii si se toaca;se amesteca in malaxoare cu alte sorturi de branzeturi cu aciditati diferite,cu smantana,lapte praf,unt etc.Amestecul se omogenizeaza cu ajutorul unor valturi,obtinandu-se o pasta fina.Topirea pastei se realizeaza la temperaturi de 65-70oC in vid.Branza topita in stare fierbinte se toarna in forme metalice captusite cu foite de staniol.Bucatile de branza ambalate sunt trecute in camere de racire,dupa care se ambaleaza in cutii de carton sau de masa plastica.
c)Branzeturi framantate
Se folosesc la realizarea unor preparate culinare cu specific:bulz ciobanesc,mamaliguta cu branza,unt,carnaciori si oua etc.
Branza de Moldova (sau de putina). Se prepara numai din lapte de oi.Se obtine mai intai casul dulce,iar dupa zvantare se lasa la fermentat o perioada de 8 zile,dupa care se trece prin masina de tocat carne si apoi se framanta cu un adaos de 2-4o/o sare si se preseaza bine in putini de lemn care,apoi,se inchid ermetic.Maturarea are loc timp de 1-2 luni,la temperaturi de 6-8oC.
Branza de burduf. Se prepara asemanator cu branza de Moldova,cu deosebirea ca se ambaleaza in burduf din piele de oaie sau basica de bovine.
Valoarea alimentara a branzeturilor
Datorita valorii nutritive ridicate si deosebitelor insusiri organoleptice pe care le prezinta,branzeturile sunt considerate printre cele mai bune alimente.In compozitia lor intra,in proportii diferite,toate componentele laptelui.Baza valorii alimentare a branzeturilor o formeaza substantele proteice si grasimea.Branza este,in primul rand,un aliment proteic.
Un kilogram de branza grasa contine:310 g grasime,280 g albumine,37 g saruri minerale,23 g acid lactic,350 ml apa;vitaminele:A1, B1B2,D, si un continut caloric de 4125 calorii.
Produsele acidolactice
Avand insusiri dietetice si terapeutice,produsele acidolactice joaca un rol deosebit in alimentatie.Digerandu-se usor,ele sunt recomandate si in alimentatia dietetica.
Laptele batut. Se obtine din laptele pasteurizat sau smantanit,cu adaos de maia preparata din culturi de bacterii lactice pure.Are gust acrisor,placut,aromat,o consistenta fluida asemanatoare cu a smantanii proaspete,iar culoarea este alba.
Sana. Este un lapte iermentat cu aceleasi culturi de bacterii lactice ca si laptele batut.Se deosebeste de acesta prin continutul mai mare in grasime (3-6o/o).
Laptele acidofil. Este produsul cu cele mai importante proprietati dietetice,datorita insamantarii lui cu maia de bacterii acidofile.Se fabrica din laptele de vaca pasteurizat,integral sau smantanit,folosind culturi de fermenti in raport de 5o/o din greutatea laptelui.Coagulul lui este mai moale decat cel al iaurtului,dupa agitare prezinta o consistenta filanta,este slab mucilaginos si are gustul mai putin acid.
Chefirul. Este o bautura slab alcoolica,groasa si acida,preparata din lapte integral sau smantanit.
El se obtine prin amestecarea laptelui cu granule de chefir.Laptele se pasteurizeaza la temperaturi de 90-95oC si apoi se raceste la 26o C,cand i se adauga granule de chefir.Se omogenizeaza bine si se toarna in sticle care se astupa cu dopuri de pluta sau capsule metalice.
Striclele umplute cu chefir sunt supuse unui proces scurt de fermentare la o temperatura de 18-20o C timp de 16-20 ore,dupa care se trec la un loc racoros cu temperatura de 6-8o C.
In functie de durata fermentarii se prezinta in trei variante:
-chefir slab (de o zi);
-chefir mediu (de doua zile);
-chefir tare (de trei zile).
Laptele batut. Se obtine din laptele pasteurizat sau smantanit,cu adaos de maia preparata din culturi de bacterii lactice pure.Are gust acrisor,placut,aromat,o consistenta fluida asemanatoare cu a smantanii proaspete,iar culoarea este alba.
Sana. Este un lapte iermentat cu aceleasi culturi de bacterii lactice ca si laptele batut.Se deosebeste de acesta prin continutul mai mare in grasime (3-6o/o).
Laptele acidofil. Este produsul cu cele mai importante proprietati dietetice,datorita insamantarii lui cu maia de bacterii acidofile.Se fabrica din laptele de vaca pasteurizat,integral sau smantanit,folosind culturi de fermenti in raport de 5o/o din greutatea laptelui.Coagulul lui este mai moale decat cel al iaurtului,dupa agitare prezinta o consistenta filanta,este slab mucilaginos si are gustul mai putin acid.
Chefirul. Este o bautura slab alcoolica,groasa si acida,preparata din lapte integral sau smantanit.
El se obtine prin amestecarea laptelui cu granule de chefir.Laptele se pasteurizeaza la temperaturi de 90-95oC si apoi se raceste la 26o C,cand i se adauga granule de chefir.Se omogenizeaza bine si se toarna in sticle care se astupa cu dopuri de pluta sau capsule metalice.
Striclele umplute cu chefir sunt supuse unui proces scurt de fermentare la o temperatura de 18-20o C timp de 16-20 ore,dupa care se trec la un loc racoros cu temperatura de 6-8o C.
In functie de durata fermentarii se prezinta in trei variante:
-chefir slab (de o zi);
-chefir mediu (de doua zile);
-chefir tare (de trei zile).
Laptele
Laptele poate fi consumat ca atare sau component in pregatirea altor produse.
In tara noastra,pentru alimentatie se folosesc laptele de vaca si,in cantitati mai reduse,laptele de bivolita si de capra.
Industria foloseste pentru obtinerea de produse lactate,laptele de vaca si de oaie.
Un litru de lapte contine in medie: 40 g grasime,50 g glucide(lactoza),34 g albumine (substante proteice),7 g saruri minerale,868 ml apa;vitaminele:A,D,E,B1, B6, C,PP,K.Pe langa compozitia indicata mai sus,laptele mai contine enzime,acizi organici,gaze etc.
De Retinut: Laptele contine toate sarurile minerale necesare noilor nascuti,in special saruri de calciu,elorura de sodiu si potasiu,fosfati,citrati,sulf,iod,etc.Datorita faptului ca sunt usor de asimilat,substantele minerale iau parte la formarea tesuturilor osoase.
Depozitarea laptelui se face in frigider pana la temperatura de +4o C.
In tara noastra,pentru alimentatie se folosesc laptele de vaca si,in cantitati mai reduse,laptele de bivolita si de capra.
Industria foloseste pentru obtinerea de produse lactate,laptele de vaca si de oaie.
Un litru de lapte contine in medie: 40 g grasime,50 g glucide(lactoza),34 g albumine (substante proteice),7 g saruri minerale,868 ml apa;vitaminele:A,D,E,B1, B6, C,PP,K.Pe langa compozitia indicata mai sus,laptele mai contine enzime,acizi organici,gaze etc.
De Retinut: Laptele contine toate sarurile minerale necesare noilor nascuti,in special saruri de calciu,elorura de sodiu si potasiu,fosfati,citrati,sulf,iod,etc.Datorita faptului ca sunt usor de asimilat,substantele minerale iau parte la formarea tesuturilor osoase.
Depozitarea laptelui se face in frigider pana la temperatura de +4o C.
Smantana de consum
Smantana de consum reprezinta substanta grasa din lapte combinata cu plasma.Continutul de grasime variaza,in general,intre 25 si 60o/o.Fiindun lapte cu continut mai ridicat de grasime,nu poate fi conservata decat o perioada scurta,de 24 pana la 48 ore,la o temperatura cuprinsa intre 0 si +6oC.In cazul unei conservari mai indelungate,apar o serie de defecte de gust si miros,ca o consecinta a dezvoltarii florei de invazie ce a patruns in smantana dupa pasteurizare.
Conservarea de lunga durata poate fi asigurata prin congelare si adaos de conservanti-hidrosulfit de etil (0,04o/o) si acid ascorbic (0,0025o/o) cu efect antioxidant,dupa care se pastreaza in spatii frigorifice cu temperatura de -18oC.
Untul
Prin unt se intelege grasimea care contine o anumita proportie de apa.Grasimea este extrasa exclusiv din lapte de vaca,prin mijloace mecanice,fara adaugare de alte grasimi.Pentru 1 kg de unt este necesara o cantitate de aproximativ 2,5 l smantana maturata.
Untul este un produs alimentar foarte apreciat datorita gustului,aromei,proprietatilor dietetice si mai ales valorii sale nutritive (lipide,proteine,glucide,substante minerale,vitamine liposolubile (solubile in grasimi) A,D,E.)
Depozitarea se asigura la temperaturi cuprinse intre 2 si 6oC,in locuri intunecoase.Se consuma in stare naturala si se foloseste la prepararea prajiturilor si a unor mancaruri.
Conservarea de lunga durata poate fi asigurata prin congelare si adaos de conservanti-hidrosulfit de etil (0,04o/o) si acid ascorbic (0,0025o/o) cu efect antioxidant,dupa care se pastreaza in spatii frigorifice cu temperatura de -18oC.
Untul
Prin unt se intelege grasimea care contine o anumita proportie de apa.Grasimea este extrasa exclusiv din lapte de vaca,prin mijloace mecanice,fara adaugare de alte grasimi.Pentru 1 kg de unt este necesara o cantitate de aproximativ 2,5 l smantana maturata.
Untul este un produs alimentar foarte apreciat datorita gustului,aromei,proprietatilor dietetice si mai ales valorii sale nutritive (lipide,proteine,glucide,substante minerale,vitamine liposolubile (solubile in grasimi) A,D,E.)
Depozitarea se asigura la temperaturi cuprinse intre 2 si 6oC,in locuri intunecoase.Se consuma in stare naturala si se foloseste la prepararea prajiturilor si a unor mancaruri.
Intretinerea igienica a bucatariei
Activitatea in bucatarie impune respectarea cu strictete a masurilor generale de igiena,precum si a unor norme si cerinte specifice legate de conditiile in care se desfasoara munca.
Problema trebuie privita cu deosebita atentie si in mod permanent atat de gospodina,cat si de membrii familiei,deoarece incalcarea normelor de igiena are consecinte de mari proportii,cu urmari de gravitate incalculabila.
Ordinea si curatenia constituie principalele dovezi ale respectarii normelor de igiena.Grija trebuie indreptata in egala masura asupra curateniei corpului,a imbracamintei,a spatiului,utilajelor,mobilierului,ustensilelor,vaselor etc.
In toate fazele tehnologice preparatele culinare pot suferi o contaminare cu microbi,daca nu se iau masuri de respectare stricta a igienei.Sursele de contaminare a preparatelor culinare pot fi:incaperea(dusumeaua,peretii),utilajele,mobilierul,ustensilele de lucru,ambalajele,precum si gospodina angrenata in procesul de preparare a alimentelor (prin intermediul mainilor si al echipamentului de protectie a alimentelor).
Un produs alimentar contaminat poate constitui sursa insamantarii cu microbi a produselor proaspete.Asa de pilda,unele zarzavaturi au pe suprafata lor ramasite de pamant care contin cantitati mari de microbi.De asemenea,solzii,branhiile,intestinele pestilor si intestinele pasarilor contin foarte multi microbi.
In timpul prelucrarilor culinare,precum si al pastrarii diferitelor alimente,microbii de pe produsele care nu au fost supuse inca prelucrarii tehnologice pot trece pe produsele curatate si spalate,sau pe semipreparate si produsele finite.
Avand in vedere faptul ca microbii se inmultesc foarte repede,orice contaminare cat de mica a mobilierului,ustensilelor si vaselor de bucatarie poate duce,ulterior,la o insamantare masiva a preparatelor culinare cu germeni.
Din aceste considerente,constiinta gospodinei trebuie astfel formata,incat sa mentina in bucatarie o stare perfecta de curatenie.Curatenia trebuie facuta atat inainte de inceperea lucrului,cat si dupa terminarea lui.Paralel cu efectuarea curateniei,incaperea trebuie sa fie bine ventilata.Peretii,usile,ferestrele si pervazurile se spala sau se sterg cu carpe umezite (dupa caz).
Chiuveta se spala bine,dupa ce din ea au fost indepartate in prealabil resturile de hrana.
Curatenia generala a bucatariei consta din maturatul pardoselii,stersul prafului de pe tavan si pereti,spalarea cu apa calda si detergenti,urmata de dezinfectia cu o solutie de bromocet avand concentratia de 20/00,prin pulverizarea ei cu ajutorul unei pompe sau a aspiratorului (folosind orificiul de refulare a aerului),a suprafetelor impermeabilizate (faiantele) ale peretilor,a pardoselii si a suprafetelor de lucru.Curatenia se termina prin spalarea cu apa,dupa 10 minute,a acestor suprafete.
Mobilierul din bucatarie (mese de lucru,dulapuri) trebuie intretinut in stare de curatenie perfecta.Dupa indepartarea resturilor alimentare,mobilierul (masa de lucru) va fi bine spalat cu apa fierbinte,soda calcinata si cu peria,apoi dezinfectat cu o solutie de bromocet concentratie 20/00 prin pulverizare.
Dezinfectia astfel facuta va fi urmata la un interval de circa 10 minute de o limpezire minutioasa cu apa curata pana la indepartarea totala a urmelor de bromocet.
Obiectele folosite la efectuarea curateniei se spala bine sub jet de apa calduta,se dezinfecteaza cu solutie bromocet 20/00 si se aseaza la uscat in rastelul destinat acestui scop sau in debara.
Colectarea gunoiului menajer in bucatarie se face in cutii metalice sau din plastic,prevazute cu capac si pedala.
In lipsa acestora,se folosesc galeti de plastic in care se introduc pungi de polietilena.
La terminarea lucrului in bucatarie gospodina are urmatoarele obligatii:
-sa aseze alimentele neperisabile in rafturi sau dulapuri la locul lor;
-sa introduca produsele alterabile si usor alterabile in spatii frigorifice (frigider sau congelator,dupa caz);
-sa inchida robinetele sub presiune si sa scoata de sub tensiune utilajele cu care a lucrat;
-sa stranga ustensilele,vasele si formele de lucru,sa le spele,sa le usuce si sa le depoziteze la locul lor.
Problema trebuie privita cu deosebita atentie si in mod permanent atat de gospodina,cat si de membrii familiei,deoarece incalcarea normelor de igiena are consecinte de mari proportii,cu urmari de gravitate incalculabila.
Ordinea si curatenia constituie principalele dovezi ale respectarii normelor de igiena.Grija trebuie indreptata in egala masura asupra curateniei corpului,a imbracamintei,a spatiului,utilajelor,mobilierului,ustensilelor,vaselor etc.
In toate fazele tehnologice preparatele culinare pot suferi o contaminare cu microbi,daca nu se iau masuri de respectare stricta a igienei.Sursele de contaminare a preparatelor culinare pot fi:incaperea(dusumeaua,peretii),utilajele,mobilierul,ustensilele de lucru,ambalajele,precum si gospodina angrenata in procesul de preparare a alimentelor (prin intermediul mainilor si al echipamentului de protectie a alimentelor).
Un produs alimentar contaminat poate constitui sursa insamantarii cu microbi a produselor proaspete.Asa de pilda,unele zarzavaturi au pe suprafata lor ramasite de pamant care contin cantitati mari de microbi.De asemenea,solzii,branhiile,intestinele pestilor si intestinele pasarilor contin foarte multi microbi.
In timpul prelucrarilor culinare,precum si al pastrarii diferitelor alimente,microbii de pe produsele care nu au fost supuse inca prelucrarii tehnologice pot trece pe produsele curatate si spalate,sau pe semipreparate si produsele finite.
Avand in vedere faptul ca microbii se inmultesc foarte repede,orice contaminare cat de mica a mobilierului,ustensilelor si vaselor de bucatarie poate duce,ulterior,la o insamantare masiva a preparatelor culinare cu germeni.
Din aceste considerente,constiinta gospodinei trebuie astfel formata,incat sa mentina in bucatarie o stare perfecta de curatenie.Curatenia trebuie facuta atat inainte de inceperea lucrului,cat si dupa terminarea lui.Paralel cu efectuarea curateniei,incaperea trebuie sa fie bine ventilata.Peretii,usile,ferestrele si pervazurile se spala sau se sterg cu carpe umezite (dupa caz).
Chiuveta se spala bine,dupa ce din ea au fost indepartate in prealabil resturile de hrana.
Curatenia generala a bucatariei consta din maturatul pardoselii,stersul prafului de pe tavan si pereti,spalarea cu apa calda si detergenti,urmata de dezinfectia cu o solutie de bromocet avand concentratia de 20/00,prin pulverizarea ei cu ajutorul unei pompe sau a aspiratorului (folosind orificiul de refulare a aerului),a suprafetelor impermeabilizate (faiantele) ale peretilor,a pardoselii si a suprafetelor de lucru.Curatenia se termina prin spalarea cu apa,dupa 10 minute,a acestor suprafete.
Mobilierul din bucatarie (mese de lucru,dulapuri) trebuie intretinut in stare de curatenie perfecta.Dupa indepartarea resturilor alimentare,mobilierul (masa de lucru) va fi bine spalat cu apa fierbinte,soda calcinata si cu peria,apoi dezinfectat cu o solutie de bromocet concentratie 20/00 prin pulverizare.
Dezinfectia astfel facuta va fi urmata la un interval de circa 10 minute de o limpezire minutioasa cu apa curata pana la indepartarea totala a urmelor de bromocet.
Obiectele folosite la efectuarea curateniei se spala bine sub jet de apa calduta,se dezinfecteaza cu solutie bromocet 20/00 si se aseaza la uscat in rastelul destinat acestui scop sau in debara.
Colectarea gunoiului menajer in bucatarie se face in cutii metalice sau din plastic,prevazute cu capac si pedala.
In lipsa acestora,se folosesc galeti de plastic in care se introduc pungi de polietilena.
La terminarea lucrului in bucatarie gospodina are urmatoarele obligatii:
-sa aseze alimentele neperisabile in rafturi sau dulapuri la locul lor;
-sa introduca produsele alterabile si usor alterabile in spatii frigorifice (frigider sau congelator,dupa caz);
-sa inchida robinetele sub presiune si sa scoata de sub tensiune utilajele cu care a lucrat;
-sa stranga ustensilele,vasele si formele de lucru,sa le spele,sa le usuce si sa le depoziteze la locul lor.
Simbolismul
SIMBOLISMUL
Curent literar aparut in Franta ca reactie impotriva romantismului si a parnasianismului.Numele acestui curent literar este dat de francezul Jean Moreas, cel care publica in ziarul “Le figareau” articolul intitulat “Le Simbolisme”.
Precursorul simbolismului universal este considerat Charles Baudelaire, cel care scrie un volum intitulat “Florile raului” in care valorifica estetica uratului.
In literatura romana precursorul simbolismului este considerat Alexandru Macedonski, cel care in 1880 pune bazele revistei “Literatorul” in paginile careia vor publica toti reprezentantii acestui curent literar.
CARACTERISTICI:
-poezia simbolista pune accentul pe starile indefinite, neclare
-este o poezie ce valorifica conceptele de reverie si nostalgie
-in creatia lor, simbolistii manifesta preferinte pentru culori, pietre pretioase, utilizand foarte des conceptul de corespondenta (transfer de sens)
-sugestia si simbolul sunt doua elemente foarte des utilizate de catre simbolisti; ei pornesc de la ideea ca farmecul poeziei consta in o sugera o idée, un sentiment, si nu in a-l numi explicit
-temele si motivele predilecte sunt : iubirea, golul, singuratatea, tristetea, plictisul, viata targurilor provinciale si sentimentul mortii
-simbolistii vor cauta sa realizeze o muzicalitate aparte asupra textului prin repetarea unor cuvinte, a unor vocale sau a refrenului
-se mai observa o preferinta a simbolistilor pentru versul alb
Sursa:Necunoscuta
Moara cu noroc-Teza
Moara cu noroc - Trasaturile prozei realiste
Nuvela este o specie a genului epic in proza, de intindere mijlocie, prezentand fapte verosimile si avand o intriga si un conflict riguros construite in jurul unor personaje care se reliefeaza puternic. Ioan Slavici a fost unul dintre marii clasici, precursor al lui Liviu Rebreanu si intemeiator al nuvelei realist-psihologice in literature romana. Sursa de inspiratie a autorului a fost realitatea, care este infatisata in mod veridic si obiectiv. Tema acestei nuvele o constituie lumea satului transilvanean de la jumatatea secolului al XIX-lea si dezumanizarea, consecintele negative pe care le are setea de imbogatire asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. Actiunea nuvelei se desfasoara cronologic, de la Sf. Gheorghe si pana in primavara urmatoare, de Paste. Spatiul fiind bine definit, actiunea este plasata intr-un spatiu geografic precis care apartine zonei Ardealului, la Moara cu noroc, asezata in valea dintre doua drumuri. In acest spatiu in care se petrece actiunea traiesc tarani, carciumari, porcari, samadai, preoti, oameni lacomi, intreprinzatori, buni si rai, asa cum se intampla si in viata de zi cu zi. Slavici antreneaza in actiune caractere tari de oameni primitivi (Lica, Pintea) iar intriga reliefeaza stari sufletesti complicate.
Din expozitiune aflam ca Ghita este un cizmar modest, sarac care se hotaraste, in ciuda sfaturilor date de soacra sa, sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc. La inceput totul mergea bine. Momentul intrigii, ce declanseaza conflictul si intreaga desfasurare a actiunii il constituie aparitia la Moara cu noroc a lui Lica Samadaul, stapan temut al acesto locuri. In continuare, Ghita intra in mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica, devenind complice si partas la actele Samadaului. Stapanit de setea de bani, Ghita se va instraina de Ana, sotia sa, care dandu-si seama ca soarta lui Ghita e acum legata de Lica simti o tragere de inima pentru acesta. Ghita depune marturie falsa la procesul in legatura cu omorul si jaful din padure, salvandu-l pe Lica, in timp ce Saila-Boarul si Buza-Rupta sunt osanditi pe viata. Ghita se hotarasete sa ia legatura cu jandarmul Pintea pentru a-i oferi probe privind vinovatia lui Lica, aruncand-o pe Ana drept momeala in aceasta cursa. Punctual culminant este reprezentat de momentul in care, turbat de manie si gelozie caci a vazut-o pe Ana cu Lica prinsi in jocul dragostei, Ghita se intoarce la Moara cu noroc si isi ucide sotia. In deznodamant, din comanda lui Lica Samadaul, Raut il omoara pe Ghita iar Lica, de teama sa nu fie prins de Pintea, se sinucide, sfaramandu-si capul de un stejar.
Iar pentru a purifica locul afacerilor necurate, un incendiu mistuie carciuma. Personajele prezente in opera reprezinta categorii umane. Primul personaj este Batrana, mama Anei, care simbolizeaza intelepciunea. Semnificatia cuvintelor rostite de ea in deschiderea actiunii este profunda: omul sa fie multumit cu ceea ce are, caci nu exista bogatie mai mare decat chibzuinta, adevarul si omenia. Ghita este un personaj complex, el putandu-se incadra in tipologia omului care si-a pierdut omenia. Atata timp cat traieste in linistea colibei sale, cizmarul se simte neimplinit. Solutia o constituie cautarea unui alt spatiu in care sa se implineasca, din aceasta cauza, in prima perioada a sederii la carciuma, Ghita simte ca, pentru el, aceasta era cu noroc.
Multumirea nu dureaza insa decat pana la sosirea lui Lica Samadaul, care exercita o puternica influenta asupra carciumarului. Drama personajului provine din lupta care se da intre cele doua jumatati al sale: una care il indeamna la complicitate cu Lica, si cealalta care ii trezeste remuscari adanci. Scaparea nu va fi posibila decat prin moarte, si cum Ana reprezenta tot ce fusese luminos si bun, Ghita o ucide, omorand astfel amintirea a ceea ce fusese el insusi candva. Dar, greselile lui atrag pedeapsa destinului si Ghita este impuscat. Lica Samadaul este personajul demonic. El nu a fost niciodata un om cu o ordine morala, demonii invadandu-i sufletul cu patima varsarii de sange: sangele cald e un fel de boala care-l apuca din cand in cand. Chiar si celelalte trasaturi, cum ar fi istetimea, abilitatea, curajul sau hotararea sunt puse tot in slujba acestui intunecat instinct. Pana si omeneasca teama de moarte este traita altfel de Lica, acesta dorind sa traiasca mult si lung, cat tine lumea, ca sa scape de viata cealalta. Ana reprezinta imaginea feminitatii clasice intr-o ipostaza tragica.
Este un personaj simplu, sters, este femeia tanara si frumoasa dar naiva. Initial ea comunica foarte bine cu sotul ei, dar ajunge sa se instraineze de Ghita, si chiar sa se razbune cu Lica. Ea evolueaza descendent, are un destin tragic cauzat de postura de victima pe care o ocupase fara sa vrea. Surprinzand viata si moravurile unei lumi, Slavici creeaza personaje complexe si verosimile, al caror destin este dirijat de puterea de seductie a banilor. Analiza psihologica, monologul si dialogul, faptele si gandurile protagonistului, opiniile celorlalte personaje, dezvaluie procesul devenirii lui Ghita, tragismul vietii lui. Spre deosebire de scriitorii dinaintea lui, Slavici nu impune personajelor o comportare rigida, dictata de prejudecati, ci le da libertatea de a se manifesta, in imprejurarile in care le pune viata, dupa propriile indemnuri. Ni se releva astfel, nu numai caractere gata formate, ci si felul in care ajung oamenii sa fie asa cum sunt. A crea personaje prin care sa arati ca societatea in care traiesc si intamplarile vietii lor exercita influente ce le transforma caracterul reprezinta pentru vremea lui Slavici o noutate in literatura romana si un punct avansat al aplicarii metodei realiste in arta literara. Scriitorul pune accentul pe evolutia artistica a personajelor epice, acordand o atentie deosebita evenimentelor aflate in legatura directa cu personajele, precum si interventiei lor nemijlocite in desfasurarea intamplarilor.
Slavici nu infrumuseteaza cu nimic viata personajelor sale, fiind un observator fara partinire, cu spirit realist. In conceptia autorului viata fiecarui personaj este vazuta ca un destin propriu, care oricum se va implini. De aceea el nu se simte in nici un fel obligat sa explice nimic, ci numai sa descrie cat mai fidel intamplarile ce il imping pe fiecare personaj pe drumul destinului (simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data).
Conform opiniei lui George Calinescu, Moara cu noroc este o nuvela cu subiect de roman, este o nuvela prin rigurozitatea conflictului si prin felul in care autorul reliefeaza personajele centrale: Ghita, Lica, Ana sunt caractere puternice, cu predispozitii sufletesti innascute, care evolueaza in functie de imprejurari si, mai ales, de destin. Astfel, Moare cu noroc se incadreaza in realismul psihologic. Moara cu noroc este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment de referinta in evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai relismului obiectiv in literatura noastra, un precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a crea tipologii complexe.
Sursa:Necunoscuta
Luceafarul-Teza
Luceafărul
Introducere:Romantismul este o mişcare literară apărută în Anglia la începutul secolului al XIX-lea, de unde se răspândeşte mai întâi în Franţa şi în Germania, apoi în toată Europa. Această mişcare apare ca o reacţie la stricteţea regulilor clasice, ffind prima foemă de modernism în cultura universală. Curentul are următoarele trăsături principale: expansiunea eului, cultul individualismului, redescoperirea folclorului şi a istoriei naţionale, cultivarea stărilor onirice, interesul pentru mituri şi simboluri, crearea de lumi fantastice, contemplarea trecutului şi a figurilor istorice, triumful sentimentalismului asupra raţiunii, al imaginaţiei asupra logicii şi judecăţii, spirit dinamic, tensiune, deschidere (versus echilibrul şi cultul formelor închise din clasicism), viziunea globală asupra universului (totalitatea, nu detaliul, sinteza, nu analiza), interesul pentru particular, individual, original (nu tipicul/caracterul), cultivarea melancoliei, a unei stări oximoronice în care durerea se asociază cu plăcerea, pesimismul cu speranţa.
În literatura română putem vorbi despre romantism odată cu apariţia paşoptiştilor, manifestul lor fiind de fapt Introducţia la Dacia literară semnat de Mihail Kogălniceanu, ulterior prin opera lirică a lui Mihai Eminescu, ce intelectualizează şi rafinează tematica şi viziunea paşoptiştilor, realizând totodată şi prima revoluţionare a limbajului poetic din literatura română.
Evidenţierea elementelor romantice în textul ales:
Luceafărul este un poem epic ce prezintă alegoria condiţiei omului de geniu, văzut ca o fiinţă sfâşiată de contradicţii adânci şi în antiteză cu omul mediocru, fără aspiraţii spirituale.
Teme secundare întregesc complexul de semnificaţii al poemului: natura terestră şi cosmică, iubirea în dublă ipostază, pământeană şi împlinită şi cea între două entităţi ce aparţin unor lumi incompatibile, fragilitatea şi efemeritatea condiţiei umane, devenirea universală, călătoria la originile universului, în timp şi spaţiu cosmic. Fără a avea pretenţia de a le enumera în totalitate, motivele specifice imaginarului eminescian ţin, în cea mai mare parte, de estetica romantismului: aspiraţia spre o stea sau luceafărul pun în lumină condiţia omului de geniu care doreşte să cuprindă spiritual universul, visul favorizează accesul la un alt tip de realitate, îngerul şi demonul se regăsesc în metamorfozările luceafărului în sacrificiul lui suprem de renunţare la condiţia divină, fortuna labilis şi vanitas vanitatum et omnia vanitas sunt repere ale existenţei terestre, iar teiul, codrul protector, luna ca astru tutelar, izvorul compun natura sălbatică pe fundalul căreia se reface cuplul adamic în final.
Surse de inspiraţie sunt de natură folclorică sau filozofică, ceea ce reprezintă un element al esteticiii romantice. Cele romantice sunt reprezentate pe de o parte de basmele româneşti culese de călătorul german Richard Kunisch - Frumoasa fără corp (tema iubirii incompatibile) şi Fata-n grădina de aur (cu deosebirea că Hyperion nu alege calea răzbunării, căci contravine esenţei superioar a geniului), pe de altă parte de mitul Zburătorului, considerat de Călinescu unul dintre cele patru mituri fundamentale ale culturii române, se regăseşte în prima parte a apoemului: Luceafărul i se arată fetei de împărat în vis, are o înfăţişare luminoasă, îi provoacă o stare de melancolie diurnă, se metamorfozează în tineri cu înfăţişare frumoasă. Influenţele filozofiei lui Arthur Schopenhauer legate de concepţia despre geniu se regpsesc într-o notaţie a poetului pe marginea manuscrisului, din care se deduce că geniul este, în ciuda privilegiului nemuririi, condamnat la nefericire şi singurătate, idee preluată de la filozoful german.
Ilustrativ pentru lirica măştior, Luceafărul are un fir epic în care sunt integrate mai multe personaje (Lucefărul/Hyperion, Fata de împărat/Cătălina, Cătălin, Demiurgul). Prezenţa unui narator, gradaţia firului epic, preponderenţa naraţiunii şi a dialogului, preferinţa pentru verbe sunt elemente ce ţin de prezenţa epicului.
Poemul aparţine însă unei lirici mascate, evidente cel puţin în pasajele ce descriu întâlnirea la nivel oniric dintre fata de împărat şi Luceafăr, ipostazierea astrului în înger şi demon, chemările fetei sau scenariul erotic din partea finală. Nu în ultimul rând, secvenţe dramatice precum dialogul Demiurg-Hyperion sau replicile finale ale celui din urmă corespund filozofiei grave a poemului.
Analiza secvenţială a textului permite identificarea unor elemente ce scot în evidenţă prezenţa mai multor specii: pastelul cosmic se regăseşte în zborul uranic al lui Hyperion, pastelul terestru în tabloul erotic din final, meditaţia cu caracter filozofic în replica Demiurgului, egloga în prima parte a poemului, prin dialogurile dintre fata de împărat şi Luceafăr sau în tablou al II-lea, în scenariul ai cărui protagoişti sunt Cătălin şi Cătălina.
Preferinţa poetului pentru antiteze se reflectă în organizarea poemului, prin opoziţiile stabilite între cele patru tablouri: strofele 1-43: interferenţa planurilor uman-terestru şi cosmic, prin aspiraţia fetei de împărat spre Luceafăr, posibilă numai în plan oniric. Strofele 44-64: planul terestru, ce cuprinde lecţia de iubire dionisiacă a lui Cătălin către un corespondent din ordinea umană, Cătălina. Strofele 65-85: planul cosmic este prezentat prin două secvenţe, zborul lui Hyperion către haosul iniţial de dinaintea Genezei pentru a cere dezlegarea de nemurire, metaforă a sacrificiului suprem în dragoste, respectiv replica Demiurgului, ce accentuează antiteza dintre efemeritatea ordinii fenomenale şi eterna devenire a lumii. Strofele 86-98: planul uman-terestru se regăseşte în idila celor „doi tineri singuri”, proiectată într-un cadru natural feeric şi protector, iar interferenţa cu cel cosmic este posibilă prin invocaţia fetei, ce cheamă Luceafărul ca pe o stea norocoasă, care să-i vegheze destinul. Antiteze precum terestru-cosmic, efemer-etern, perisabilitate-veşnicie, geniu-mediocritate, masculin-feminin ilustrează gustul eminescian pentru această figură de gândire romantică prin excelenţă.
Analiza tablourilor evidenţiază noi elemente romantice. De exemplu, primul tablou prezintă alegoric tema condiţiei omului de geniu pornind de la iubirea incompatibilă dintre o muritoare şi un astru, ambele portrete fiind ale unor entităţi excepţionale în situaţii excepţionale. Fata de împărat este o ipostază superioară a destinului uman prin unicitate, sacralitate (comparaţia „Cum e fecioara între sfinţi”), aspiraţia spre cunoaşterea univrsală (prin echivalenţa cu luna, simbol al cunoaşterii), fiind perdestinată unei experienţe de cunoaştere („Luceafărul aşteaptă”, „Ea trebui de el în somn /Aminte să-şi aducă”). Spirit problematizant şi contemplativ, ea este predispusă la visare, elemente ce o încadrează într-o tipologie romantică. Cele două invocaţii ale fetei, prin care Luceafărul este chemat ca un dublu în vederea constituirii cuplului („Viaţa-mi luminează!”), sunt urmate de două metamorfozări succesive ale Luceafărului, în înger şi în demon, antiteză explicabilă prin raportare la tratatele de angelologie: între spaţiul terestru/profan şi cel celest/sacru, există în imediata apropiere a cerului îngerii, entităţi cu aură divină pe cale a deveni sfinţi, iar mai jos demonii, îngeri căzuţi pentru păcatul de a fi rivalizat divinitatea. Astfel, Luceafărul va trebui să treacă mai întâi prin aceste două stadii în încercarea lui de a renunţa la nemurire.
Cele două metamorfozări se pot analiza paralel: Luceafărul alege în ambele cazuri ipostaze terestre sociale superioare („Părea un tânăr voievod”), are însemne ale puterii „toiag/încununat cu trestii”, „Coroana-i arde pare”), înfăţişarea frumoasă („mândru tânăr”/”mândru chip”), se naşte din principii primordiale (cer şi mare, respectiv aer şi apă) sau contrare (soare şi noapte, respectiv întuneric şi lumină), dar nu are atributele umanităţii („umbra feţei străvezii / E albă ca de ceară”, „marmoreele braţă”, „palid e la faţă”), ci aparţine mai degrabă altei lumi („vânăt giulgi”, „negru giulgi”, „um mort frumos cu ochii vii”).
Refuzul feţei reprezintă o formă de superioritate, căci ea conştientizează limitele destinului uman şi îşi asumă statutul de muritoare. Pe de altă parte, hotărârea Luceafărului de a cere dezlegarea de nemurire în numele iubirii reprezintă forma supremă a sacrificiului.
În antiteză cu registrul grav al iubirii din primul tablou, în strofele 44-64 are loc apropierea între doi exponenţi ai aceleiaşi lumi: Cătălin are o origine socială inferioară („împle cupele cu vin/Mesenilor la masă”, „un paj ce poartă pas cu pas / A-mpărătesei rochii”) şi o paternitate incertă („băiat din flor şi de pripas”), este chipeş („cu obrăjori ca doi bujori”), dar percepe dragostea la nivel instinctual („pânditor”, „îndrăzneţ cu ochii”). El o iniţiază pe Cătălina înr-un ritual erotic de tip carpe diem, care însă u are nicio notăde vulgaritate. Cătălina trebuie pusă în relaţie cu fata de împărat din tabloul întâi: ea abandonează registrul liric, literar din prima parte în favoarea unuia popular, regional („ia du-t’ de-ţi vezi de treabă”, „ce vrei, mări Cătălin”), iar idila cu un paj pune sub semnul întrebării statutul de fată de împărat din prima parte a poemului. Prin urmare, Cătălina reprezintă ipostaza diurnă a fetei de împărat, care este de fapt ipostaza nocturnă ce implică aspiraţia de a depăşi limitele condiţiei umane.
Cele mai profunde semnificaţii legate de condiţia omului de geniu se regăsesc în tabloul al III-lea, care are două secvenţe poetice: pe de o parte zborul lui Hyperion către Demiurg, căruia îi cere dezlegarea de nemurire, fragment ce confirmă statutul lui Eminescu de creator al pastelului cosmic în literatura română, iar pe de altă parte dailogul acestor două personaje ce aprţin ordinii celeste.
Numele prin care este desemnat Luceafărul este Hyperion, etimologic explicabil prin „cel de deasupra/din afara timpului”. Meditaţia Demiurgului accentuează antiteza dintre dimensiunile existenţei terestre şi cele cosmice, dar şi relaţia dintre devenirea eternă a cosmosului în ciuda efemerităţii lumii fenomenale. Elementele ce compun limitele destinului uman sunt enumerate cu o notă dispreţuitoare: muritorii sunt determinaţi în timp şi spaţiu, supuşi hazardului („ei doar au stele cu noroc”) şi deşertăciunii („şi prigoniri deşarte”, „ei nu mai doar durează-n vânt / Deşarte idealuri”), spre deosebire de elementele spaţiului cosmic, care susţin echilibrul universal.
Cadrul cu o uşoară tentă de vulgaritate al întâlnirii dintre Cătălin şi Cătălina din tabloul al II-lea este înlocuit de unul natural, sălbatic, feeric, imaginarul romantic reunind motive specific eminesciene: seara, luna, codrul, teiul, lacul; cuplul este o idee mito-poetică ce reface puritatea adamică a perechii primordiale într-o natură protectoare. Cea de-a treia invocaţie a fetei adresată Luceafărului nu mai vizeză însă iubirea dintre două entităţi incompatibile, căci de data caesta ea se adresează astrului ca unei stele aducătoare de noroc („Pătrunde-viaţă şi în gând / Norocu-mi luminează”). Ultimele şase versuri reprezintă replica finală a lui Hyperion, ce sintetizează drama sa: el nu se poate împlini afectiv, deci nu poate accede la cunoaşterea totală. În antiteză cu destinul omului mediocru, supus hazardului („Trăind în cercul vostru strâmt/ norocul vă petrece”), omul de geniu se sustrage devenirii, rămânând lipsit de afect, apolinic, resemnat (Ci eu în lumea mea mă simt/ nemuritor şi rece”).
Concluzie:
Astfel, poemul se încadrează în curentul romantic prin tematică, prin motive, prsonajele excepţionale în situaţii excepţionale, antitezele real-ireal, terestru-cosmic, masculin-feminin, prin simultaneitatea în planul expresiei a elementelor populare cu cele savante, prin amestecul de genuri şi specii. Luceafărul reprezintă, astfel, un punct maxim al creaţiei eminesciene.
Sursa:Necunoscuta
Alexandru Lapusneanu-Teza
Alexandru Lapusneanul
- nuvela romantica -
Nuvela ‘Alexandru Lapusneanul’ esti prima nuvela istorica din literatura romana, publicata in perioada pasoptista, in primul nr al daciei literare, ilustrand una din sursele literaturii romantice, istoria nationala.Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructive riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal.Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi:specie; inspiratia din istoria nationala; tema; conflict; naratiune liniara; personaje exceptionale in situatii exceptionale; personaje construite in antiteza.Nuvela istorica este o specie literara cultivata de romantici, care evoca trecutul istoric prin : tema, personajele si culoarea epocii (mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj).Din cronica lui Grigore Ureche, Negruzzi preia imaginea personalitatii domnitorului Al. Lapusneanul, ca si scene, fapte si replici (de ex. Motto-ul cap. I si IV), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista.Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medieval. Evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui A.L (1564-1569) evidentiaza lupta pt impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud, tiran. Naratorul este omiscient, omiprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare (de ex:’tiran’, ‘curtezan’, ‘miselul boier’). Naratiunea la per.a III-a aminteste de obiectivitate si conciziune de relatarea cronicarilor.Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inalntuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitate narativa romantica. Incipitul si finalul se remarca prin sobrietatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanu si atitudinea lui vindicativa. Frazele finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis, lapidar si obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar prin mentionarea portretului se realizeaza caracterul verosimil, specific nuvelei :”Acest fel fu sfarsitul lui A.L, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei.”Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitolele poarta cate un rol rezumativ care constituie replici memorabile ale personajelor :
Capitolul I - “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…” (raspunsul dat de L. solei de boieri care ii cerusera sa se intoarca de unde a venit pt ca norodul nu il vrea). Acest capitol cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui A.L la tronul Moldovei)si intriga (hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta sa de razbunare);
Capitolul II - “Ai sa dai sama, doamna!” (avertismentul pe care vaduva unui boier decapitat il adreseaza doamnei Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fata de crimele sotului sau). Aici se desfasoara actiunea si se cuprind o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre A.L :fuga lui tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti,,etc;
Capitolul III - “Capul lui Motoc vrem…” (cererea vindicativa a norodului care gaseste in Motoc vinovatul pentru toate nemultumirile). Acest capitol, contine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau exceptional : participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de multimea revoltata si “leacul de frica “ pt d-na Ruxanda. Capitolul cuprinde punctul culminant.
Capitolul IV - “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu…” (amenintarea rostita de Lapusneanulcare, blonav, fusese calugarit potrivit obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea domneasca). Aici este infatisat deznodamantul, moartea tiranului prin otravire.
Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal.
Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pt putere intre domnitor si boieri.
Conflictul seundar, intre domnitor si Motoc, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in cel de-al treilea.
Conflictul social, intre boieri si popr, este limitat la revolta multimii din capitolul al II-lea.
In proza romantic, conflicetel exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul si d-na Ruxanda.
Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusnenanu pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele 3 capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani mai tarziu, la secventa mortii domnitorului.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile.
Alexandru lapusneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. Intruchipeaza tipul domnitorului sangeros, tiran, si crud. Hotarat, viclean, disimulat, intelligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic individualizat si memorabil. Este caracterizat direct si indirect.
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu lapusneanu :blandete - cruzime, caracter slab - caracter tare.
Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las, intrigant. Este las in fata primejdiei, comportandu-se grotesc in timp ce incearca sa-l determine pe domn sa nu-l dea multimii.
In antiteza cu boierul tradator, sunt personajele episodice Spancioc si Stroici, cu rol justitiar, reprezentand boierimea tanara.
Personajul colectiv, multimea revoltata de targoveti apapre pentru prima data in literature noastra. Psihologia multimii este surpinsa cu finite, in mod realist :strangerea norodului la portile curtii domnesti din cauza unor vesti nelamurite, descumpanirea gloatei care ‘venise faar sa stie pt ce a venit si ce vrea’ in fata intrebarii armasului, glasurile isolate care exprima nemultumirile, in sfarsit, rostirea numelui Motoc, in care toti vad un vinovat pentru toate suferintele.
Limbajul contine expresii populare (‘ramasa cu gura cascata’), regionalism fonetice, arhaisme, care dau culoare epocii.
Naratiunea si descrierea sunt reduse , naratorul obiectiv limitandu-si interventiile. Limbajul personajelor este unul din principalele mijloace de caracterizare si concentreaza atitudini, reda trasaturi in mod indirect, prin replicile memorabile.
Fiind o nuvela istorica in contextual literaturii pasoptiste, A. L. este si o nuvela de factura romantica prin respectarea principiului romantic enuntat in ‘Introductie’ la Dacia Literara - inspiratia din istoria nationala, dar si prin specie, tema, personaje exceptionale in situatii exceptionale, personajul principal alcatuit din contraste, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul festurilor, al replicilor si al scenelor.
Sursa:Referat.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
